Una dintre intrebarile cele mai frecvente pe care le primesc se refera la modul in care se schimba o calatorie in momentul in care apare un copil in familie. Raspunsul este mai complicat decat pare, deoarece copilul vine si creste si tot creste si schimbarile continua sa apara. Multe dintre aceste schimbari sunt, in cele mai bune cazuri, pozitive si provocatoare.

Cand apare un copil, totul se schimba!

Cand s-a nascut Vlad, am fost extrem de fericiti. Ne-am simtit binecuvantati! Si, de atunci, viata noastra a devenit cu adevarat o aventura, cu multe peripetii si provocari de cele mai diverse. Am petrecut foarte multe nopti, dar si zile, cu un copil extrem de adorabil, dar si agitat. Eram prea obositi sa mai mergem undeva decat la supermarketul din apropiere. Dar timpul a trecut, iar cum copilasul nostru a implinit doi ani, o varsta extrem de minunata. Cu aceasta ocazie, ne-am decis sa mergem la bunici intr-o calatorie cu masina, prima calatorie mai lunga a celui mic. Am impachetat atat de multe lucruri, ca aveam impresia ca am luat intreaga casa cu noi.

Prima calatorie cu masina, o reala peripetie

Dupa ce am avut grija sa pun o tona de haine pentru cel mic, de pachetele cu mancare, apa si medicamente si eram pe punctul de a pleca, mi-am amintit in ultima clipa ca uitasem ceva extrem de important si anume: olita portabila! Abia il invatasem pe cel mic sa o foloseasca si nu voiam sa revina la scutece. Asa ca, m-am dus repede in casa si am luat si olita portabila cu noi.

Vlad era foarte entuziasmat cand a auzit ca mergem in vizita la bunicii care „locuiau departe de tot”; cam 10 ore cu masina. Deci, aveam nevoie de arsenal, nu gluma! Jucarii si cateva dulciuri din acelea care ii placeau foarte mult si un joc cu bile colorate. Asa ca, ne-am urcat si am pornit la drum. Dar nici nu trecusera 15 minute de cand plecasem ca a si vrut sa faca pipi. L-am vazut ca se foia in spate si l-am intrebat daca vrea ceva. Ei, atunci mi-a spus ca „ii vine sa faca”. Nu luasem scutecele cu noi, pentru ca nu voiam sa se intoarca la ele. Ii pusesem o paturica dedesubt, pentru orice eventualitate. Sincer, preferam sa aiba loc anumite “accidente” decat sa permit un regres in ceea ce priveste invatarea la olita.  Iti dai seama ce bucurosi am fost cand l-am auzit ca vrea sa faca. Uite aici, initiativa!

Asa ca, am oprit la o margine de drum si am pus olita dupa o tufa. Eram in mijlocul pustietatii si nu era tipenie de civilizatie. Am stat minute bune pana sa se hotarasca ca a terminat. M-am dus si am varsat olita ceva mai departe, am curatat-o si am pus-o in masina, la locul ei. Din nou, la drum!

Cand crezi ca totul s-a terminat…

Ei bine, nu! Dupa alte 20 de minute a vrut din nou la olita, asa ca am fost nevoiti sa oprim din nou pentru doar cateva grame de pipilica. Foarte amuzant! Vlad statea pe olita si radea de nu mai putea. Am incercat sa imi aduc aminte daca bause apa sau suc inainte de a pleca, dar nu ii dadusem nimic intr-o cantitate prea mare. Poate ca era doar entuziasmul, ne-am gandit noi! Pe tot drumul pana la destinatie cred ca am facut cel putin 6 opriri pentru olita. Stateam si ma gandeam : „daca nu o luam, oare cum ar fi decurs calatoria?” Chiar nu vreau sa ma gandesc la asta!

Oricum, urmatoarele ore s-au scurs fara a vrea la olita. Ne-am bucurat de drum si de ceea ce am putut sa vedem pe fereastra: masini, vaci care pasteau linistite iarba verde, case si oameni; dar si zone in care nu prea aveai ce vedea. Si acestea erau momentele in care ne apucam sa cantam si sa se prostim asa cum doar noi o puteam face. La un moment dat, a adormit si linistea s-a instalat in masina. Vlad statea cumintel in spate, in scaunelul sau special si cred ca visa ceva frumos, pentru ca mi se parea ca zambea in somn. Am avut timp sa ma gandesc la cat sunt de norocoasa si de binecuvantata sa fiu mama! Sa imi vad copilul ca invata, ca se dezvolta si ca incepe sa devina-sper sa nu exagerez aici- ceva mai independent.

Revederea cu bunicii

Dupa alte cateva ore am ajuns in final la destinatie. Bunicii lui Vlad abia asteptau sa isi tina in brate nepotelul lor drag si scump pe care il iubeau foarte mult. Dupa ce l-au imbratisat, am intrat si i-au dat si un cadou frumos care l-a incantat nespus pe micut: un set de masinute colorate. A si inceput sa se joace cu ele, iar noi am inceput sa povestim cum a fost calatoria cu puiul nostru. E minunat sa fim cu totii in familie si sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna.

Vom mai avea asemenea calatorii? Cu siguranta! Asta este doar inceputul! A fost o provocare nu numai pentru noi, dar si pentru micutul nostru. Dar cred, sincer, ca a fost o experienta unica pentru el care l-a bucurat nespus si pe care ar dori sa o repete.