Aceasta incepe, intotdeauna, inainte de dependenta organismului. Ea se explica prin anumite proprietati ale alcoolului care schimba psihicul persoanei (alcoolul produce „psihotrope”).

Alcoolul este, initial, un obiect de placere: placerea de grup, placerea interioara organica, impresia ca simti mai putin oboseala, senzatia de stare de bine etc.

Alcoolul provoaca o inflatie a gandirii: el produce euforie, permite trairea intr-o stare sau situatie care nu pot fi experimentate in realitate. Mai ales ca el este consumat ca un medicament, in prezent, fiind cel mai cunoscut medicament pentru anxietate si depresie si un medicament care poate fi luat pentru orice scuza.

De ani de zile, acest „alcool prietenos”, paharul pe care il impartim cu ceilalti, ne da impresia ca este o modalitate prin care putem socializa si putem alunga singuratatea. Exista persoane care isi inving timiditatea atunci cand beau un pahar.

Problema este ca alcoolul nu rezolva problemele, ne permite doar sa uitam de ele. In acest sens, subiectul, fara stirea lui, va ajunge sa consume alcool ori de cate ori se va confrunta cu o sursa de nemultumire pentru a se sustrage din situatia respectiva. Astfel, din sustragere in sustragere, viata subiectului se va transforma intr-o gramada de probleme nerezolvate, care vor deveni din ce in ce mai persecutante si va fi nevoie de o crestere a dozelor de alcool pentru a face fata sustragerii. In loc de maturizare psihologica, are loc o regresie a pacientului catre un comportament adesea copilaresc, avand in vedere varsta lui.

Cresterea cantitatilor de alcool, plecand de la un prag care variaza in functie de fiecare subiect, va duce la aparitia dependentei fizice, iar in momentul in care organismul simte lipsa alcoolului se ajunge in faza toxicomaniaca a bolii care are consecinte inevitabile: exagerarea tulburarilor de caracter, dezinteres pentru cei din jur, instrainare sociala, depresie nervoasa (toti alcoolicii devin la un moment dat in viata deprimati si „isi vindeca” aceasta depresie cu medicamentul lor obisnuit: alcoolul). Toate acestea vor ajunge sa se incheie intr-o singuratate totala.

O perioada lunga de timp subiectul se lupta cu el insusi. Recunoaste ca este alcoolic si se gandeste daca a ajuns sa fie el insusi asa cum credea ca sunt alcoolicii, niste fiinte josnice. In acest moment, apare in mod sigur o depresie. Dupa aceea, pentru o lunga perioada de timp, va avea loc un proces de gandire automata care sa il impiedice sa intre in depresie, este vorba despre negare, care ii permite subiectului sa isi demonstreze ca el nu este un alcoolic. In aceasta faza se va opri din baut pentru o perioada de timp, dar dupa ce isi ofera aceste dovezi, va ajunge sa bea din nou, insa cu mai putine sentimente de vinovatie.

Aceasta abordare va functiona atat timp cat nu apare dependenta organismului. Cand nu va mai putea intrerupe consumul de alcool, din cauza dependentei fizice, a ajuns in mod cert la alcoolism.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright © 2015 Pixel Theme Studio. All rights reserved.